sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Dragoste pe fuga [LO.s*x.VE-Scene]


Micuţa fiinţă brăzdată cu riduri, îşi făcea ascultate condiţiile. Oboseala probabil avea să mă răpună curând, aşa că i-am dat suma pentru 5 nopţi de cazare. O căsuţă mică, bătrâneasca, dar destul de aranjată. Cum intrai, era un hol. În stânga era camera, în fata baia, în dreapta bucătăria şi din bucătărie o altă cămăruţă.
- Aici stă plăcinţica mea, spuse bătrâna arătând spre camera din bucătărie. Este la facultate; vine rar. Nici n-o să te deranjeze. I-am zâmbit absentă, gândindu-mă neîncetat la ceaiul cald din imaginaţia mea. Aburul care ieşea, mireasma fructelor de pădure îmbibată cu savoarea unei felii de lămâie... Patul mă chema...
Lăsându-mă singură, femeia de vreo 60 de ani îşi căuta drum spre mica căsuţă. Urca încet pe nişte scări din curte, până ajunse unde îi era locul. Înainte să plece îmi puse realmente cheia de la casă de gât. Am luat bagajul de mâna sus, până l-am ridicat pe pat. Camera unde aveam să stau avea pereţii brăzdaţi în galben şi albastru, asortându-se cu perdelele bleu. Am deschis larg fereastra, am căutat un post de muzică la televizorul de lângă, dar l-am închis imediat ce m-au enervat "puricii". Ruptă de realitate... Sau cablu! Pe un perete erau patul dublu şi şifonierul, iar paralel, pe celălalt perete, o masă şi două scaune.
Lichidul călduţ mă avertiză că în 10 minute voi fi pe tărâmul viselor. M-am trezit în jurul orei 6 seara. Aleea era parcă desprinsă din basme, cu toate casele şi cabanele pe o parte şi pe alta. Am reuşit să vizitez Muzeul de Istorie al oraşului, o mică Mănăstire, am luat cina la un mic restaurant în stradă şi m-am ales cu câteva suveniruri drăguţe. Până târziu stăteam cu gazda drăguţă. Firea ei veselă nu lăsa că anii să îi afecteze starea spirituală ce mereu şi-o ţinea pe culmea fericirii. Ochii de un albastru albicios, mă privi încurajator când îi povesteam de viaţa mea, asculta grijulie şi îmi dădea sfaturi cum aş putea să procedez în anumite situaţii. Îşi lauda zona, lăsându-mi o impresie mai mult decât bună despre acest oraş micuţ.
Dimineaţa următoare m-am trezit cu un chef de umblat teleleu, dar pe stomacul gol nu eram bună de nimic. Mi-am făcut patul, m-am aranjat şi am deschis uşa.
- Aaa!! Cine naiba mai eşti şi tu?!
Un tip de vreo 1, 85, brunet, nu prea gras dar nici schelet, îmbrăcat în doar acei pantaloni scurţi de trening şi un tricou, mă făcu să trag cea mai mare spaimă din viaţa mea.
- Sunt Victor... Fiul gazdei, din câte ştiu. Probabil tu eşti noua turista. Spuse cu o voce aparent întrebătoare.
Mi-am dezmeticit gândurile încă somnoroase.
- Credeam că vorbeşte despre fiica sa... Tu eşti un fiu... Nicidecum o... fata.
Şi, dracu să mă ia, chiar nu arată ca o fată. Zâmbetul incredibil de frumos îi lumină chipul, arătând destul de sexy cu un prosop de bucătărie pe umăr, punând nişte ochiuri pe farfurie. Îşi priponi mâna pe masă, iar una în şold.
- Ah... Să reformulez; Victor, plăcinţica gazdei. Încântat de cunoştinţă.
- La fel... cred.
Un râset îi scăpă din gât, rămânându-i pe chip acel zâmbet mortal.
În penultima seara, Victor insistase să mergem la un restaurant.
- Este frumos aici. Mi-am strecurat privirea admirativ prin local.
- Este, dar nu ar fi fost aşa dacă nu ai fi fost tu aici.
Am simţit cum toată tensiunea se urcă în cap, făcându-mă să prind o curajoasă culoare purpurie în obraji. Un mersi murmurat îmi scapă rapid. Era aşa adorabil! Ochii căprui calzi aveau nişte sclipiri drăguţe când dădeau de puţină lumină, iar zâmbetul... De zâmbet deja simţeam cum mă îndrăgostesc. Era aşa şarmant încât ar fi prins viaţă şi pietrele... O sursă de căldură îmi lua în stăpânire mâna. Îşi petrecu degetele cu ale mele.
- Crezi... ca noi doi... am putea... să...
- Să?! L-am îndemnat jucăuşă.
- Să păstrăm legătura. Adică dacă şi tu vrei, desigur.
- Da, normal că vreau.
- Ce bine! Vreau să zic că mi-ai luat o piatră de pe inimă pentru că eu chiar te plac destul de mult şi chiar mi-ar fi părut rău dacă nu te-aş mai fi văzut...
- Într-un timp aşa scurt, mă placi? Am întrebat tremurândă.
- Da..
 Am zâmbit complice. Şi eu îl plăceam destul de mult. Poate chiar era o dragoste la prima vedere... Aleea din curte mi s-a părut cea mai scurtă. Nu vroiam să mă despart acum de el, mai ales că mâine aveam să plec şi nici nu apucăm să...
- Păi, noapte bună atunci... Dacă vrei, mâine aş putea să te conduc. M-am trezit din gânduri, exact în dreptul uşii mele. Buzele lui erau formate într-un zâmbet mieros ce mă chema să-l sărut. Mâinile lui le încălzeau pe ale mele, deşi aş fi vrut să facă altceva cu ele. Am zâmbit şi mi-am tras două palme imaginare.
- Mda... Aş fi vrut să stau mai mult, dar dacă plec, nu înseamnă că nu mai pot veni iar, sau că nu mai există telefon sau internet.
- Aşa este, mă aprobă cu privire tristă. Dar am de gând să fac ceva în seara asta, îşi prelinse mâna pe spatele meu, trăgându-mă mai aproape de el, şi mi-e cam frică de refuz, îşi duse cealaltă până pe gâtul meu, furnicături mici controlându-mă ca într-un foc. Trupurile noastre erau lipite, furnicăturile devenind scântei ce mă ardeau. Un nod incredibil de mare puse stăpânire pe gât, dar a dispărut când mâna lui mi-l masa uşor. Şi-a reluat monologul, respiraţia caldă fiindu-i pe buzele mele fierbinţi: Crezi că ar trebui să risc sau... Ah, băga-mi-aş, buzele tale mă ademenesc prea tare.
Îmi mângâia buzele cu ale lui, atingându-le uşor, lin şi umed.
- Spune-mi "stop" dacă vrei să mă opresc, continuă el, pe un ton întrerupt.
Îşi apăsă buzele ferme peste ale mele, făcându-mă să suspin de plăcere. Gurile noastre se savurau reciproc, cu orice părticică a lor. Fierbânţeala îmi pulsa în piele, făcându-mi feminitatea să zvâcnească de dorinţă.
I-am strâns tricoul, trăgându-l pe mine mai tare, sprijinându-mi-l corpul dornic de al lui.
- Nu te opri...
Mi-a stins vocea cu un sărut, masându-mi buzele cu ale lui, limba lui având acces la a mea, luptând într-un dans pasional, erotic, făcându-mă să înnebunesc. Cu greu mi-am desprins mâna de pe el, doar pentru a apăsa clanţa, apoi ca un magnet, s-a lipit de trupul său. Am intrat în cameră, Victor având grijă să închidă uşa în urma noastră cu cheia.
Cămaşa lui albă a căzut imediat de pe el, bluza mea la fel, blugii lui dispărând. L-am tras pe pat, făcând nenorocita aia de fusta ca şi dispărută. Sânii mei se odihneau supţi sub gura lui, muşcându-i încet. Sărutări plăpânde şi umede îi împrăştiam pe pieptul conturat perfect. Mă întoarse pe burtă, alintându-mi spatele, încovoindu-mă asemenea unui şarpe, sub limba lui, care săruta fiecare parte. Mâinile lui căutau loc între coapsele mele. Îmi suge lobul urechii, gemând amândoi. Dintr-o mişcare eram întinsă pe spate. Mâinile lui se jucau cu sânii mei, buzele lui fierbinţi lăsându-mi urme arzânde.
- Ahh...
Limba lui trasă linii circulare pe abdomen, continuând traseul mai jos. Îmi muşcă pulpele, urcând apoi între. Îmi lua feminitatea la un dans frenetic. Omul ăsta mă scotea din minţi, şi la propriu, şi la figurat. Mă manipula, dominându-mă într-un univers paralel, necunoscut mie. Luna mi-era singura martora a plăcerii, iar Venus mă susţinea.
Mi-am înfăşurat picioarele pe mijlocul lui, trăgându-l adânc în mine. Îl simţeam şi asta mă zăpăcea de-a dreptul. 
- Asta este mai mult decât m-am aşteptat, şopteşte el blând, plasând pe gâtul meu sărutări calde. Am râs amândoi, îmbrăţişaţi...
Mă simţeam ca şi cum aş fi făcut o dragoste pe fugă...