duminică, 19 august 2012

Dansand Prin Foc ~partea III~


Începeam să simt atmosfera de seară, probabil fiind vreo 10 seara. Nick stătea cu spatele la mine, aşa că am profitat de ocazie şi m-am băgat la un duş.
Mă simţeam bine, în ciuda a ceea ce se întâmplase. Adică, tocmai îmi pierdusem virginitatea cu cel mai drăguţ băiat pe care-l ştiam. Şi cel mai bun sentiment era că ţineam mult mai mult la el, eram îndrăgostită de el.
Oare el cum se simţise?
Oare doar asta vroia?
Oare mă va evita de acum?
Sau oare tine şi el la mine?
Mi-am continuat gândurile, lăsând picăturile dese călai de apă să îmi sărute trupul dabea trezit la viaţă. Am ieşit din duş, luând un prosop la nimereală, apoi am cules de pe jos tricoul lui. Aww, îmi venea larg şi arătăm exact ca aacele fete din filme. Am scrutat cu privirea camera, în găsirea telefonului, dar i-am întâlnit privirea. Staea sprijinit în coate, pe burtă, uitându-se înapoi la perna. Se juca cu perna, căutându-i colţul.
- Este rotundă, nu ai să-l găseşti în veci, i-am şoptit râzând şi aşezându-mă lângă el. L-am sărutat pe spate, fluturaşii trezindu-se iar în stomac. Am continuat să îl sărut până pe gât, apoi i-am gustat buzele, simţindu-mă că mă topesc. Erau calde, senzuale şi adoram să mă joc cu ele. Ochii săi albaştrii, acum, erau luminaţi. L-am luat în braţe, strângându-l cât puteam de tare. MĂ simţeam mult prea fericită, eram a lui.
- Mă duc să fac un duş. Te superi?
- Nu, i-am răspuns. Mă duc la bucătărie.
Am început să fac nişte milkshake de căpşuni, clătite şi nişte ceai.
Nu l-am auzit venind. M-am speriat destul de tare când m-a strâns în braţe, sărutându-mi creştetul capului, făcându-mă să roşesc.
După ce am mâncat am terminat curăţenia prin casă, apoi ne-am aşezat pe canapea.
- Dacă eşti vampir, cum de eşti aşa cald? Cum de poţi mânca şi altceva? Cum ţi s-a întâm...
- Hai să îţi povestesc. Acum doi ani, aveam o meditatoare la mate. Ştii că mama mă bătea la cap cu matematica ei.. mă rog. S-a întâmplat pur şi simplu, dar nu a mers aşa cum vroia ea. Am rămas pe jumătate om. Mai mult de jumătate. Cu sânge trebui să mă hrănesc o dată la lună, dar bineînţeles că dacă nu mănânc mâncare umană, pot deveni foarte periculos. De aceea mănânc ca un porc. A început să râdă din ambii plămâni; după ce a terminat de râs, şi eu la fel, a continuat: A stat cu mine câteva luni, vreo 2-3, apoi a plecat în Anglia, la sora ei parcă. Mama deja ştia de mine şi ce îmi făcuse. Nici nu a vrut să mai ştie de mine. Nu concepea existenta la aceste fiinţe. Era... de neînchipuit aşa ceva. Iar în afara faptului cu sângele, sunt mai mult om.
M-am ridicat în capul oaselor, pentru a-i vedea expresia feţei. Zâmbea vag şi îmi lasa impresia că e...
- Eşti cumva emoţionat de ceva??
- Da, îmi răspunse timid.
I-am zâmbit cu delicateţe, dar nu prea mult căci m-a oprit cu un sărut inocent. Mi-a luat mâna şi mi-a pus ceva în ea. Am deschis ochii, văzând un lănţişor foarte frumos. L-am rugat să mi-l pună, apoi m-am aruncat pe el.
Am mai stat întinşi vreo câteva minute, apoi m-am dus să mă îmbrac. Mi-am ales un top verde, nişte blugi scurţi, tenişi şi un inel că accesoriu. Am ieşit din cameră, încercând să îmi prind părul. Nişte lovituri uşoare se auzeau în uşă.
Lorre şi Alex se aşezau confortabil pe canapea începând să facă planuri pentru ziua respectivă.
***
 Ne-am plimbat prin Parcul Central, apoi ne-am dus prin zona Pădurii. Ne-am aşezat jos, întinşi. Cerul era senin, încât nici nu te puteai uita la el, iar soarele... era în toată splendoarea lui.
***
Cine ar fi crezut că acest băiat mă va face să simt sentimente aşa profunde? Viaţa mea s-a schimbat în bine şi mă bucur că aveam să fiu cu el pentru a ne bucura împreună.

Sfarsit!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu