Dansand Prin Foc ~partea III~

Începeam să simt atmosfera de seară, probabil fiind vreo 10 seara. Nick stătea cu spatele la mine, aşa că am profitat de ocazie şi m-am băgat la un duş.

Mă simţeam bine, în ciuda a ceea ce se întâmplase. Adică, tocmai îmi pierdusem virginitatea cu cel mai drăguţ băiat pe care-l ştiam. Şi cel mai bun sentiment era că ţineam mult mai mult la el, eram îndrăgostită de el.

Oare el cum se simţise?

Oare doar asta vroia?

Oare mă va evita de acum?

Sau oare tine şi el la mine?

Mi-am continuat gândurile, lăsând picăturile dese călai de apă să îmi sărute trupul dabea trezit la viaţă. Am ieşit din duş, luând un prosop la nimereală, apoi am cules de pe jos tricoul lui. Aww, îmi venea larg şi arătăm exact ca aacele fete din filme. Am scrutat cu privirea camera, în găsirea telefonului, dar i-am întâlnit privirea. Staea sprijinit în coate, pe burtă, uitându-se înapoi la perna. Se juca cu perna, căutându-i colţul.

- Este rotundă, nu ai să-l găseşti în veci, i-am şoptit râzând şi aşezându-mă lângă el. L-am sărutat pe spate, fluturaşii trezindu-se iar în stomac. Am continuat să îl sărut până pe gât, apoi i-am gustat buzele, simţindu-mă că mă topesc. Erau calde, senzuale şi adoram să mă joc cu ele. Ochii săi albaştrii, acum, erau luminaţi. L-am luat în braţe, strângându-l cât puteam de tare. MĂ simţeam mult prea fericită, eram a lui.

- Mă duc să fac un duş. Te superi?

- Nu, i-am răspuns. Mă duc la bucătărie.

Am început să fac nişte milkshake de căpşuni, clătite şi nişte ceai.

Nu l-am auzit venind. M-am speriat destul de tare când m-a strâns în braţe, sărutându-mi creştetul capului, făcându-mă să roşesc.

După ce am mâncat am terminat curăţenia prin casă, apoi ne-am aşezat pe canapea.

- Dacă eşti vampir, cum de eşti aşa cald? Cum de poţi mânca şi altceva? Cum ţi s-a întâm...

- Hai să îţi povestesc. Acum doi ani, aveam o meditatoare la mate. Ştii că mama mă bătea la cap cu matematica ei.. mă rog. S-a întâmplat pur şi simplu, dar nu a mers aşa cum vroia ea. Am rămas pe jumătate om. Mai mult de jumătate. Cu sânge trebui să mă hrănesc o dată la lună, dar bineînţeles că dacă nu mănânc mâncare umană, pot deveni foarte periculos. De aceea mănânc ca un porc. A început să râdă din ambii plămâni; după ce a terminat de râs, şi eu la fel, a continuat: A stat cu mine câteva luni, vreo 2-3, apoi a plecat în Anglia, la sora ei parcă. Mama deja ştia de mine şi ce îmi făcuse. Nici nu a vrut să mai ştie de mine. Nu concepea existenta la aceste fiinţe. Era... de neînchipuit aşa ceva. Iar în afara faptului cu sângele, sunt mai mult om.

M-am ridicat în capul oaselor, pentru a-i vedea expresia feţei. Zâmbea vag şi îmi lasa impresia că e...

- Eşti cumva emoţionat de ceva??

- Da, îmi răspunse timid.

I-am zâmbit cu delicateţe, dar nu prea mult căci m-a oprit cu un sărut inocent. Mi-a luat mâna şi mi-a pus ceva în ea. Am deschis ochii, văzând un lănţişor foarte frumos. L-am rugat să mi-l pună, apoi m-am aruncat pe el.

Am mai stat întinşi vreo câteva minute, apoi m-am dus să mă îmbrac. Mi-am ales un top verde, nişte blugi scurţi, tenişi şi un inel că accesoriu. Am ieşit din cameră, încercând să îmi prind părul. Nişte lovituri uşoare se auzeau în uşă.

Lorre şi Alex se aşezau confortabil pe canapea începând să facă planuri pentru ziua respectivă.

***

 Ne-am plimbat prin Parcul Central, apoi ne-am dus prin zona Pădurii. Ne-am aşezat jos, întinşi. Cerul era senin, încât nici nu te puteai uita la el, iar soarele... era în toată splendoarea lui.

***

Cine ar fi crezut că acest băiat mă va face să simt sentimente aşa profunde? Viaţa mea s-a schimbat în bine şi mă bucur că aveam să fiu cu el pentru a ne bucura împreună.

Sfarsit!!

Dansand Prin Foc ~partea II~

- Sa te ia dracu, Nick. Ai adus filmele astea special, nu??

Asta era seara unui maraton intreg de filme horror, iar Nick a fost cel care s-a ocupat cu filmele. Acesta zambi, asa ca l-am strans mult mai tare de mana, pana i-am infipt doua unghii in palma. Acesta stramba din nas un pic, apoi s-a apropiat cu gura de urechea mea.

- Te prinzi repede.

Ma tinea in brate, intr-un fel. Era cu o mana de dupa gatul meu, iar cu cealalta se juca cu mana mea dreapta. Lorre si Alex se giugiuleau chiar langa noi. Da, in noaptea cand a dus-o acasa, adica cu o saptamana in urma, acesta i-a cerut sa fie iubita lui. Ma bucur pentru ei.

Momentul culminant din film ma facu sa tresar si sa sar in bratele lui Nick. Lorre si Alex au ramas ca statuile la noi, uitandu-se cu ochii mari. Ca sa o dau la-ntors, am spus incet:

- Il omor. Jur ca il omor, pentru asta.

Am mimat o sugrumare usoara, iar acesta zambi usor, punandu-mi o mana pe spate, dar ca porumbeii ceilalti sa nu vada.

Nu eram cu el, dar ma simteam bine asa, jucandu-ma intr-un mod inocent cu el. Nu imi era frica de el si... incepusem sa simt ceva pentru el. De fapt, nici nu incetasem sa tin la el.

***

Dupa vreo 4 ore de filme, am adormit.

Am deschis ochii incet, cerul stand sa planga. M-am dezmeticit un pic, amintindu-mi ca probabil am adormit in timpul filmelor. Nick se pare ca nu plecase si era in spatele meu, tinandu-ma in brate.

Am incercat sa ii dau mana la o parte, dar se pare ca deja era treaz. L-am simtit cum a zambit, apoi a venit si m-a sarutat pe gat, producandu-mi o senzatie de gadilare. Am inceput sa rad, nestiind cum as putea sa reactionez.

- Imi place asta. Am spus sincera.

- Ce?

- Asta... cum suntem acum.. desi...

- Desi...? M-a indemnat sa termin fraza, continuand sa ma sarute, trezind fluturasii din stomac.

- Desi, nu stiu ce fel de relatie este asta... Gen, prieteni cu beneficii?

- Hmm... de ce nu? Mi-ar place sa am o prietena asa... buuna.

Am zambit, intorcandu-ma spre el, sarutandu-l. Cu o indemanare nemaipomenita, m-a intors in pozitia anterioara... devenind serios.

- Pot sa...

Am reflectat putin, apoi am dat din cap aprobator, un sunet reusind sa-mi scape pe gura.

- Da, sigur.

Mai m-a sarutat, parca anesteziind urmatoarea muscatura, m-a lins, trezind o dorinta nestiuta de mine pana acum, apoi mi-a strapuns pielea. A continuat sa bea, simtindu-mi dorinta din vene. I-am pus mana pe mana lui, ghidand-o cat mai apasat pe mine, in sus, spre sani. A inceput sa imi maseze sanul drept, delicat, luandu-mi sfarcul intre doua degete. Am gemut incet. Si-a croit drum mai jos, pana la mijloc, apoi pe sold, tragand un pic de pantaloni in jos. Si-a pozitionat mana exact unde era mai bine, facandu-ma se gem mai clar. Nu mai rezistam. Ma simteam ametita, din nou euforica, simtind ca iau foc. L-am sarutat cat mai pasional si apasat, atingandu-l cu sanii pe piept, producand miscari de dute-vino.

M-a respins usor, dar m-a respins. M-am uitat la el, dar nu puteam sa ii citesc nimic pe chip, decat... seriozitate.

- Ahhh... Am spus, dandu-ma jos de pe el, asezandu-ma pe spate, cu capul atarnandu-mi jos. S-a pus langa mine.

- De ce?

- Nu vreau sa te ranesc mai mult decat am facut-o. Nu trebuie sa simti nimic.

Mi-am rotit capul spre el, apoi reusind sa ma dau peste cap, eram in picioare.

- Atunci poti sa pleci. Am strigat, niste lacrimi facandu-se pierdute pe drum.

Ma ajunse din urma, punandu-si o mana in perete, blocandu-mi drumul.

- Nu. Nici eu nu stiu ce e cu mine, bine? Niciodata nu ti-as fi spus-o, dar sa-mi bag... te vreau. Si-a pus fruntea pe fruntea mea, dar nu vroiam sa ma pierd in ochii lui, asa ca mi-am lasat privirea acolo unde era, jos. Te vreau tare de tot. Si... Cred ca incep sa ma in...

- Pleaca. Iesi afara.

Nu vroiam sa il mai aud.

- Nu plec.

I-am dat mana la o parte, luandu-mi un hanorac din cuier si luandu-mi niste adidasi.

- Atunci plec eu.

Am trantit usa, incat un vecin ce tocmai trecea la etajul urmator, se intoarse din drum.

Am luat-o pe o straduta, neavand o tinta fixa. Aveam sa ma intorc, dar nu acum. Incepuse sa ploua. O ploaie marunta si plina de gheata. Asa o simteam. O ghiata ce se topea cand ma atingea. Am incetat sa mai merg, vazand ca dupa un timp ajunsesem iar la bloc. Am urcat sus. Era in dreptul geamului. M-am descaltat, apoi am vazut o urma de apa pe parchet si adidasii lui uzi, la fel ca hanoracul. Ma urmarise...

Mi-am infasurat mainile in jurul lui, stand in spatele lui. M-a tras in fata, lipindu-ma de geam.

Mi-a luat talia in maini, sarutandu-ma pe buze cu adevarat infocat. Il trageam mai aproape de mine cu fiecare miscare, simtindu-i limba pe a mea, simtindu-i corpul lipit de al meu. Bine ca e geam cu autocolant:)) Şi-a băgat mâna sub tricoul meu, dându-l jos. Nu se oprea din sărutat. Era flămând. Eram în mâinile lui. M-a luat în braţe, ducându-mă în cameră. Am scăpat şi de hainele care erau în plus, rămânând doar în lenjerie, iar el în boxeri. Respiraţia o simţeam grea, simţeam că mă sufoc, dar îi simţeam mirosul lui, pe el. Am simţit că a scăpat s de restul hainelor, apoi ca un vânător şi-a prins prada. Eram a lui. Gemeam de plăcere, spărgând tăcerea moartă. A continuat să mă mângâie şi să mă facă să urlu de plăcere. 

Eram extenuată, terminată, pe el. Era perfect.

Dansand Prin Foc ~partea I~

"Eu" (-protagonista-)

Încă 5 minute.

Încă 5 minute.

Hai, hai, hai.

Daaaa!!!!!!!

Imediat cum s-a sunat de pauză mi-am luat repede geanta şi am zbughit-o pe coridorul arhiplin de elevi. I-am căutat pe Alex şi Lorre prin clasele lor şi am plecat din şcoală.

- Ştiţi, eu mă cam simt vinovată că am chiulit.

Alex

Lorre era cuminţenia întruchipată, niciodată nu făcea ceva rău, de frica părinţilor ei, mai ales a mamei sale. Sinceră să fiu, o compătimeam. Parcă era sechestrata la domiciliu. Şcoală, casă, casă, şcoală. Dar de această dată, reuşisem să o corupem.

- Este doar o oră, Lor. Şi chiar tu ai spus că vrei ceva spontan precum asta, fiindcă nu ţi-ai învăţat aseară pentru test. Asta e... Nu moare nimeni dintr-un chiul, iar părinţii tăi ar trebui să ştie aşa. Încearcă Alex s-o-ncurajeze. Jur că uneori mă uimea cu înţelepciunea lui.

Lorra

- Hei, deci care-i planu'? Am intervenit între ei.

- Păi... Mergem până la Nick ca să căutăm mp3-ul, o ducem apoi pe Lorre acasă şi ne ducem acasă şi noi.

Alex stătea cu mine în bloc, mai exact sub mine cu un etaj, aşa că ne aveam ca fraţii. Uneori, când ne făceam prieteni noi, spuneam amândoi că suntem fraţi adevăraţi.

Ajunşi acasă la Nick, acesta ne-a poftit înăuntru, făcându-i semn Lorrei spre bucătărie, unde dabea aştepta să ucidă fructele şi îngheţata din frigider. Nick cumpăra îngheţată doar pentru vizitele Lorrei, pentru că o ştia mâncăcioasa.

Alex m-a târât până în camera lui Nick, aproape împiedicându-mă pe scări, în căutarea mp3-ului.

Am început prin a da mobilele la o parte, biroul, şifonierul, patul... Dar nu era pe acolo. Aşa că băieţii s-au chinuit şi le-au împins la loc. Am căutat sub preş, apoi am început să îi scot toate hainele din şifonier, inclusiv chiloţii, ciorapii din sertarele de pe acolo, schimonosindu-mă ca un copil mic. Tot ghinion, dar băieţii iar au început să pună în ordine hainele, cât timp am scos obiectele şi rechizitele din birou, împrăştiindu-le pe unde vedeam, numai ca nebunii ăştia doi să aibe de lucru.

Nici acolo nu era.

M-am aşezat pe pat, lăsându-le băieţilor loc pentru aşezarea rechizitelor şi obiectelor. Nişte schiţe mi-au atras atenţia. Arătau... wow. Erau super tari... Bune. Nick se uită la mine, înroşindu-se tot la faţă, dar nu de nervi şi era chiar drăguţ ca un băiat aşa drăguţ că el să înroşească... Şi-a pus mâna la ceafă, mimând o scărpinătura, în timp ce cu cealaltă mâna mi le trăgea cu grijă din mâna mea, bolborosind că sunt nişte anomalii făcute la plictiseală.

După ce au terminat s-au aşezat pe unde au apucat. Lorre ne spusese -de fapt zbierase - de la parter că nu vine să ne ajute că îi începe serialul ei preferat aşa că pun pariu că stătea relaxată pe canapea în faţa televizorului.

Alex era întins pe covor, că o plăcintă uriaşă, iar Nick se pusese pe birou, prefăcându-se ambii că sunt extenuaţi. Eu eram deja în pat, întinsă, uitându-mă în sus, patul fiind suprapus, mi se părea mişto, eu neavând unul ca asta. Mereu îmi plăcuseră paturile astea. Am luat în mână o carte de lângă mine şi am aruncat-o în Alex, doar pentru simplul fapt de a mă simţi bine.

- Ştii? Mai am nevoie de asta micu'... A gesticulat furios spre "bijuterie".

Nick îşi dădea bretonul şaten din ochi, iar aceştia s-au închis la contactul brutal cu o rază nevinovată de soare ce îi deranja. Era un băiat chiar foarte drăguţ. Frumos aş putea spune. Avea ochii... habar nu am ce ochi avea, aceştia schimbându-şi culoarea mereu. Deodată a zâmbit, afişând pe chip un zâmbet larg, ce ascundea o dantură perfectă.

- De ce te holbezi aşa la mine?

Nici nu-mi dădusem seama că de vreo 2 minute stăteam şi mă uitam la el. Sper doar că nu am bale pe la gură. Jenată, mi-am schimbat privirea fixând-o în altă parte bolborosind nişte scuze idioate.

- Voila!

Alex, cât şi Nick au tresărit brusc, întrebându-mă ce să întâmplat.

M-am urcat pe mica scăriţa, ajungând la "etaj". Am început să scot cearceaful, perna aruncând-o prin cameră.

- Hei, încă mai am nevoie şi de asta. M-am uitat şi perna era în capul aiuritului de Alex.

Nick râdea în hohote. Când am aruncat salteaua se pare ca Nick şi-o luase în braţe - invers mai bine zis - şi la propriu şi la figurat. Acum Alex râdea zgomotos, ţinându-se de burtă.

Am fluturat micul mp3 în formă de cerc albastru, făcându-l pe Alex să arate ca un câine jucându-se cu un os. În timpul acesta Lorre intra în cameră, roşie la faţă, cu fruntea încruntată, smulgându-şi parcă câteva şuviţe blonde din cap.

- Hei, eu nu mai pot să stau. M-a sunat mama şi mi-a spus că au sunat-o jegoşii ăia de la şcoală şi i-au zis că am chiulit.

Alex se oferise s-o ducă acasă, apoi spunându-mi că vine să mă ia după ce o lasă.

Am dat afirmativ din cap, uitându-mă la Nick.

- Cu ocazia asta mă şi ajuţi să fac curat.

Încă mă uitam la Nick, dar de data asta aruncându-i mii de săgeţi, dar am dat iar un "da" din cap. Până la urma mama nu ajunsese acasă încă.

După ce Alex a plecat cu Lorre, ne-am apucat de treabă.

M-am aşezat lângă geam, după ce i-am schimbat lenjeria de pat, ajutându-l să bage şi ceva lucruri la maşina de spălat.

- Ştii... Cu ocazia asta am făcut şi curat în cameră. Văzându-l (pe Nick) că se chinuie cu cearceaful să îl bage după saltea, m-am urcat şi eu sus şi i-am spus să coboare că ii fac eu patul

L-am aşezat cum am ştiut eu mai bine.

- Aruncă-mi pătură. Nick ca un băiat bun ce era mi-a dat pătura, am împăturit-o şi am aşezat-o la cap, apoi am pus perna peste.

- În sfârşit!! Am replicat obosită, întinzându-mă pe pat.

Nu ştiu de unde a apărut brusc, dar acum Nick stătea deasupra mea, cu mâinile la capul meu, şi cu un picior între ale mele.

- Ce faci aici?

- E patul meu. Îmi replică el.

- Bine, atunci stai să mă dau eu jos.

- Nu.

Am stat vreun minut aşa, uitându-ne unul la altul şi chiar nu mă simţeam aiurea.

- Mi-e foame. Îmi spuse.

- Binee... atunci hai la bucătărie...

- Nu.

- Dar ai zis...

- Ştiu ce am zis. Dacă fac ceva, promiţi că nu te superi pe mine?

- Hmm... nu.

- Nu promiţi sau nu te superi? Părea uşor confuz.

- Nu mă supăr.

- Promiţi?

- Da.

- Dar nici nu vei spune la cineva?

- Nick, deja sună a copilărie. Zici că ai 10 ani. Ce vrei să faci?

Acesta tăcu... Mi-am înclinat capul într-o parte, încercând să mă ridic, dar chiar atunci..

- Stai. Mă opri el.

Aşteptam să mă sărute sau ceva de genul... dar... s-a apropiat de mine şi m-a muşcat.

- Ce faci?!! Am întrebat speriată, dar nu zise nimic, doar continuă.

Mă durea cumplit. Încercam să-l împing, dar degeaba. Simţisem că mi-a străpuns pielea şi nu era deloc plăcut, dar cu cât sugea - căci asta făcea - mă lăsam pradă, alunecând uşor către un dans de plăcere, era un dans fierbinte... un dans prin foc. Mi-am pus mâinile pe mijlocul lui, ridicându-mi genunchiul piciorului drept, care era liber. L-am tras mai spre (-pe-) mine. Continuă să bea, devenind tot mai apăsat, până a încetinit. Mi-a lins rana, apoi şi-a ridicat capul, şoptindu-mi un "iartă-mă" încât să-l aud foarte încet. Nu puteam să îmi deschid ochii şi nici să-mi mişc capul. Nu îmi venea să cred. Îmi plăceau... O Doamne... vampirii, dar doar în cărţi, să citesc despre ei... nu...

- Cum e posibil aşa ceva?! O voce slăbită îmi ieşi pe gât, neştiind sigur dacă este sau nu a mea.

- Este posibil. Orice e posibil...

Mi-am deschis ochii, văzându-i pe ai lui umezi, dar învăluiţi de teamă.

S-a apropiat mai mult de mine. Am rămas nemişcată. Buzele lui se odihneau pe ale mele. Erau moi, ferme şi îmi plecau foarte mult. Văzând evitarea şi simţind-o, s-a retras, aşezându-se-n fund.

Mă simţeam ciudat, aşa că am rămas puţin tot acolo. Şi totuşi.. m-am ridicat, ajungând în poala lui, încercând să-i desprind buzele şi intrând într-un sărut pasional, aşteptat şi dorit. M-a strâns mai tare în braţe. Când am simţit că nu mai am aer, m-am despărţit de el. Confuză şi buimacă încă, am coborât din pat. Numaidecât era lângă mine, nelăsându-mă să scot vreo vorbă.

- Doar promite-mi că nu vei spune nimănui. Jur, că dacă nu m-aş fi simţit atât de însetat, nu ţi-aş fi făcut nimic şi nici acum nu ai fi ştiut. Dar am ştiut că pot avea încredere în tine. Te rog, nu mă fă să regret...

Şi cu asta, mai m-a sărutat o dată, mult mai pasional şi apăsat, simţindu-mă că fierb în mine, simţindu-mă fierbinte. M-am lăsat lipită de el, luându-l uşor de gât, băgându-mi mana în părul lui. Apoi i-am dat iar drumul. Nick a zâmbit.

- Îmi place când roşeşti.

Numai atât a spus şi a coborât jos, soneria auzindu-se, dar eram prea ocupată cu gândurile mele ca s-o aud. Mi-am dus mâinile pe obraji.

- Hai acasă! Alex îşi făcu apariţia, făcându-mă să revin la realitate, eu având tot mâinile-n obraji.

Înainte să ies, m-am apropiat de urechea lui Nick.

- Secretul tău e în siguranţă.

Apoi am fugit să-l ajung din urmă pe Alex.