I'm Back!!!

Concediul a luat sfarsit:)))

Concediu!!!!!!!!

Concediu de o saptamana-doua! Nu voi mai posta, caci nu voi fi in oras. Pe culmile muntilor am sa ma detasez si am sa caut ceva relaxare, unde aici, nu am reusit:D Sper sa acumulez si ceva inspiratie si sa ma intorc cu ceva.....TIMP!!:X asta vreau.....

XOXO

Legatura Interzisa

- Ah... Intră o dată!

- Acum, acum. Trebuie doar să...

- Ah... Haidee.. Ce e aşa de greu, Kol?! Nu vezi? Învârte-o.. poate o să meargă.

- Nu merge. Se loveşte de... uite, vezi?

- Da, da. Hm... Încearcă să o scoţi şi să o bagi iar mai tare.

- De ce aş face asta, Karen?

- Să se lărgească. Off, fizica asta. Ai chiulit de la chimie?!

- Bine. Vai... Te pricepi de minune. Iisuse. Am băgat-o în sfârşit. A mers.

Karen

- Mda. Ce te-ai face fără mine?

- Ha ha. Poate că nu aş mai vrea să trăiesc.

Kol din doi paşi se întoarse cu faţa spre Karen, care încerca să desfacă o sticlă de apă. Era cât se poate de serios în privinţa asta. Dacă ea nu ar mai fi, el nu ar avea de ce să facă umbră pământului. O sărută şi îi spuse pentru a treia oară în acea zi cât de mult o iubeşte. Karen zâmbi şi se lăsă pradă sărutului.

- Şi până la urmă nu ştiu de ce ai vrut să îţi bagi geanta în geamantan! Spuse el, zâmbind copilăreşte şi frecându-se pe ceafă, uitându-se apoi la grămada de trei bagaje formate din geamantane.

- Pentru ca să am vrut eu. Hai să mergem mai bine.

Kol

Zborul a fost cât se poate de plăcut. Ajunşi la sol, Karen vomită, ca de obicei, dar îşi reveni rapid. Ajunşi apoi la vilă, Kol o ajuta cu bagajele şi se instalară în camera principală. Vila îi aparţinea tatălui lui, dar acesta era plecat. Peste câteva ore avea să vină şi tatăl lui şi mama ei.

El rămăsese fără mamă de la 3 ani, când aceasta îl abandonase ca să plece cu alt bărbat, după spusele tatălui său. La Karen era exact invers, doar că tatăl ei murise.

Kol intrase la duş, aşa ca roşcata Karen avea timp să pregătească ceva de mâncare. Luă cele necesare şi făcu nişte clătite. Uşor şi gustos. Mirosul fresh de deodorant îi intră parcă violent în nări, aceasta ştiind că iubitul ei terminase duşul.

- Kol, pune-ţi ceva pe tine. Îi spuse aceasta când se întoarse şi-l văzu la nu mai bine de 3 centimetrii de ea. Acea flacără se reaprinseră. Kol văzu asta şi o luă în braţe, întrebând-o jucăuş cât îi mai poate rezista. Aceasta venindu-şi în fire, spuse: Nu ştiu. Mă simt totuşi ciudat, adică părinţii noştrii trebuie să vină. Ce ciudat sună! Remarcă ea.

- Şi dacă vin ce? Suntem liberi, majori şi ce? Ei n-au auzit de intensitatea iubirii? Îmi doresc să fim aşa mereu, să ne iubim cu acelaşi sentiment şi să nu ne pierdem niciodată entuziasmul ăsta.

- Te iubesc şi jur că nu voi lăsa asta să se întâmple.

Cu o mână a săltat-o pe masa de bucătărie, având acces la gura ei micuţă şi frumoasă. Buzele lui erau frumos formate, pline, cărnoase şi numai bune de muşcat, aşa cum îi spunea deseori Karen.

După ce au mai ieşit puţin în spatele vilei, unde era amenajata o porţiune unde te puteai relaxa, s-au mai giugiulit puţin, stând întinşi amândoi pe un prosop, apoi au intrat în casă, Karen ţinându-l strâns în braţe, până când Kol a luat-o în cârcă. Acesta a gâdilat-o până când era gata-gata s-o scape. Nişte bubuituri micuţe se auzi de la intrare. Kol se duse să deschidă. O femeie blondă, cu părul mediu, ochi calzi şi frumoasă, se crispă puţin la vederea băiatului, dar când Karen a venit din spatele lui, aceasta a zâmbit.

- Copii, am crezut că am greşit casa.

- Mamă! Karen aproape sări la gâtul mamei sale, cu un zâmbet până la urechi. Kol îi zâmbi la rândul lui, apoi îi luă mâna şi i-o sărută.

- Bună ziua, doamnă.

- Oh, dragule. Sunt Christine pentru tine. Încântată să te cunosc.

Christine

 Mama ei îl sărută părinteşte pe băiat şi a bolborosit cum că vroia urgent la baie. Karen i-a arătat încotro s-o ia, pentru a nu se rătăci. Nici bine nu apucă să plece, căci iar se auzeau bătăi în uşă. Un bărbat înalt, brunet şi cu chip serios. Kol îi semăna, în afară de ochi, care aveau o nuanţă special de frumoasă şi deschisă. Acesta dădu noroc cu fiul său, iar pe Karen o atenţionă să îi vorbească la per tu şi să îl strige Richard. S-au aşezat la masă, Karen preparand repede un ceai cu gheaţă. Mama ei se propti de uşă, căutând ceva în geantă. Richard îşi amestecă zahărul în ceai, iar Kol deja îl băuse.

- Christine?! Chipul ursuz al lui Richard se ridică, privind spre femeie.

Richard

Christine era împietrită, încordată. Se simţea în toată camera, casa. Era şocată. Se vedea.

- Ri-Richard?...

Amândoi se uitau unul la altul, din cap până în picioare, apoi fixând ochii în cei doi adolescenţi.

- Oh, Dumnezeule Mare. Ce aţi făcut?... Christine se aşeză pe scaun, ţinându-şi mâinile în cap, uitându-se la blatul mesei. De fapt, în gol. Richard se uită la ea, la Karen şi la fiul lui. Karen se duse la mama ei, întrebând-o ce are.

- Voi. Voi sunteţi... Christine încerca să scoată cuvântul pe gură, dar Karen îl luă interpretând altceva.

- Da, mamă, împreună. De aceea am organizat şi cina asta... Am vrut să ne cunoaştem şi să vă arătăm cât de fericiţi suntem. Ne iubim mult... Karen îi lua capul între palme, reuşind să îl sărute suav e buze. Kol îi răspunse printr-o îmbrăţişare şi o luă de mijloc.

- TACI! Zbieră mama ei. Nu ştii ce spui. Voi... voi... sunteţi...

- FRAŢI! Cuvântul a ieşit ca uns din gura lui Richard, care încă privea la ceaşca de ceai.

Zâmbetul lui Karen nu mai avea aceea strălucire, i se părea o glumă de prost gust.

- Nu e posibil... Tată, tatăl lui Karen a murit. Iar mama... ne-a abandonat. Tu mi-ai zis asta! Puncta el Kol.

- Aşa i-ai spus?! Christine se uită la el cu dispreţ, ca apoi să îl privească pe Kol în ochi şi să nege. Nu este aşa... Adică, da, dar... m-am interesat de tine. Mereu, asta până când mi-a interzis el, a spus dintr-un suflet, arătând spre fostul soţ.

Karen era cu adevărat şocată. Privirea ei era goală, iar mâna încleştată de mânerul ibricului se deschidea, lăsând ibricul să pice jos, udând bucătăria. Vocea caldă şi totuşi nervoasă a lui Kol o întrebă dacă este bine, dar nu se putea gândi la nimic. Doar a fluturat din mâini, retrăgându-se cu spatele pe uşa din bucătărie ce ducea în spate. A aruncat priviri spre mama ei, tatăl lui şi îl fixă pe Kol. Lacrimile nu şi le mai putea stăpâni...

Fugise de ei. În acel moment refugiul său era o bancă. După aproximativ 15 minute, Kol îşi făcuse simţită prezenţa. Se aşeză lângă ea, neştiind cum s-o consoleze. O luă de mână, altceva neştiind cum să facă să reacţioneze. Karen se uită la el, căutând ceva în privirea să îi zică că tot ce fusese mai devreme fusese o glumă, ceva ireal, un coşmar. Dar nu. Ochii lui lăcrimau. O luă în braţe, sărutând-o gingaş pe frunte.

- Cum putem fi fraţi când...

- Nu ştiu. Răspunse el sec.

- Nu mai trebuie să avem sentimentul ăsta. Trebuie să scăpăm de el. Nu mai ne putem gândi în acest fel la noi. Este un păcat.

- Este un păcat că te iubesc. Karen, eu nu pot scăpa de iubirea asta imensă ca de o răceală. Te iubesc! Înţelegi?

Mâinile lui calde îi încălzeau fata umedă a ei.

- Kol... Şi eu te iubesc. Dar nu putem trăi în păcat!

- Atunci ce facem, Karen? Cum să facem? Te doresc.

Mâna lui îi cobora încet în interiorul pulpei ei. Acest gest îi născoci lui Karen acea dorinţă care de fiecare dată o dezlănţuia. Trupul ei deja fierbea, nu mai putea gândi limpede. Inima îi pulsa violent sângele în corp, simţind parcă şi partenerul ei asta. Zâmbi cu reţinere, cuprinzând-o mai adânc în acea plăcere trupească şi păcătoasă când îi atinse cu pieptul sânii.

- Dacă mă duc în Iad, măcar să fie cu un motiv.

- Da. Hai cu mine!

Kol îi luă mâna, ducând-o într-o mică şandrama de lângă vila. Arata îngrijită, iar când intră rămase uimită. Nici nu apucă să zică ceva pentru că buzele iubitului îi erau lipite de ale ei. Hainele de mult date jos, zăceau, în timp ce trupurile lor ardeau de dorinţa plăcerii. Limba lui o mângâia pe piele, neratând nici un spaţiu. Sărutările ei îi aparţineau în întregime frumosului ei.

Dimineaţa, îi trezi, risipindu-şi vântul cald pe sub geamul şi aşa spart. Un sărut de bună dimineaţa. Realitatea s-a distrus imediat ce uşa şandramalei a fost răpusa de Richard. Christine făcu o faţă de tot dispreţul şi tot dezgustul când îi văzu pe cei doi în pat, acoperiţi doar de cearceaf.

Amândoi se repeziră la haine, printre gurile părinţilor.

Christine o trase de tricou pe Karen, practic târând-o în casă mare. Acelaşi lucru făcu şi Richard cu Kol. Un moment de neatenţie şi Karen nu mai era în casă. Aşa cum lipseau şi cheile de la maşina mamei ei. Kol se aruncă şi el asupra cheilor tatălui lui rapid şi găsi un moment de rătăcire a lor pentru a fugi. O prinse pe Karen din urmă, maşinile lor făcând un zgomot asurzitor din pricina cauciucurilor încinse. Se ciocneau, zăpăcindu-se reciproc, pierzându-şi controlul.

- Kol, ce faci?!

- Ce dracului faci tu, Karen?

- Decât să nu fiu cu tine, mai bine mor, Kol! Asta fac.

- Atunci este reciproc, iubito. Nu te voi lăsa singură niciodată. Nici moartea nu ne va despărţi.

- Nu pot să îţi distrug viaţa, Kol.

- Mi-o vei distruge dacă nu vei mai fi cu mine.

Karen nu mai apucă să cotească pe dreapta, iar prăpastia curbei îi fu predestinata, şi ei, şi iubitului ei. În momentul răsturnării, maşinile s-au ciocnit, căzând una peste alta. Cei doi au ieşit prin parbrizele maşinilor, Kol căzând pe spate. Karen se târâ lângă el, punându-şi capul pe pieptul lui. L-a sărutat pentru ultima dată, reuşind doar să îi şoptească:

- Nici moartea nu ne va despărţi!

Oamenii se adunasera rapid in locul accidentului, intr-un sfarsit ajungand si parintii lor. Vestea s-a raspandit rapid prin ziare, iar acea zi a ramas in inimile oamenilor. Peste tot erau articole ca:

"Doi frati care s-au iubit cu adevarat. Au demonstrat ca incestul, ca iubirea adevarata, este mai puternica de gandurile oamenilor. Nu au considerat ca se iubesc cu pacat, ci că se iubesc în adevăratul sens al cuvântului. Specialiştii spun că iubirea duce la nebunie, iar ei asta au făcut. Nebunia i-a dus în pământ."

Dansand Prin Foc ~partea III~

Începeam să simt atmosfera de seară, probabil fiind vreo 10 seara. Nick stătea cu spatele la mine, aşa că am profitat de ocazie şi m-am băgat la un duş.

Mă simţeam bine, în ciuda a ceea ce se întâmplase. Adică, tocmai îmi pierdusem virginitatea cu cel mai drăguţ băiat pe care-l ştiam. Şi cel mai bun sentiment era că ţineam mult mai mult la el, eram îndrăgostită de el.

Oare el cum se simţise?

Oare doar asta vroia?

Oare mă va evita de acum?

Sau oare tine şi el la mine?

Mi-am continuat gândurile, lăsând picăturile dese călai de apă să îmi sărute trupul dabea trezit la viaţă. Am ieşit din duş, luând un prosop la nimereală, apoi am cules de pe jos tricoul lui. Aww, îmi venea larg şi arătăm exact ca aacele fete din filme. Am scrutat cu privirea camera, în găsirea telefonului, dar i-am întâlnit privirea. Staea sprijinit în coate, pe burtă, uitându-se înapoi la perna. Se juca cu perna, căutându-i colţul.

- Este rotundă, nu ai să-l găseşti în veci, i-am şoptit râzând şi aşezându-mă lângă el. L-am sărutat pe spate, fluturaşii trezindu-se iar în stomac. Am continuat să îl sărut până pe gât, apoi i-am gustat buzele, simţindu-mă că mă topesc. Erau calde, senzuale şi adoram să mă joc cu ele. Ochii săi albaştrii, acum, erau luminaţi. L-am luat în braţe, strângându-l cât puteam de tare. MĂ simţeam mult prea fericită, eram a lui.

- Mă duc să fac un duş. Te superi?

- Nu, i-am răspuns. Mă duc la bucătărie.

Am început să fac nişte milkshake de căpşuni, clătite şi nişte ceai.

Nu l-am auzit venind. M-am speriat destul de tare când m-a strâns în braţe, sărutându-mi creştetul capului, făcându-mă să roşesc.

După ce am mâncat am terminat curăţenia prin casă, apoi ne-am aşezat pe canapea.

- Dacă eşti vampir, cum de eşti aşa cald? Cum de poţi mânca şi altceva? Cum ţi s-a întâm...

- Hai să îţi povestesc. Acum doi ani, aveam o meditatoare la mate. Ştii că mama mă bătea la cap cu matematica ei.. mă rog. S-a întâmplat pur şi simplu, dar nu a mers aşa cum vroia ea. Am rămas pe jumătate om. Mai mult de jumătate. Cu sânge trebui să mă hrănesc o dată la lună, dar bineînţeles că dacă nu mănânc mâncare umană, pot deveni foarte periculos. De aceea mănânc ca un porc. A început să râdă din ambii plămâni; după ce a terminat de râs, şi eu la fel, a continuat: A stat cu mine câteva luni, vreo 2-3, apoi a plecat în Anglia, la sora ei parcă. Mama deja ştia de mine şi ce îmi făcuse. Nici nu a vrut să mai ştie de mine. Nu concepea existenta la aceste fiinţe. Era... de neînchipuit aşa ceva. Iar în afara faptului cu sângele, sunt mai mult om.

M-am ridicat în capul oaselor, pentru a-i vedea expresia feţei. Zâmbea vag şi îmi lasa impresia că e...

- Eşti cumva emoţionat de ceva??

- Da, îmi răspunse timid.

I-am zâmbit cu delicateţe, dar nu prea mult căci m-a oprit cu un sărut inocent. Mi-a luat mâna şi mi-a pus ceva în ea. Am deschis ochii, văzând un lănţişor foarte frumos. L-am rugat să mi-l pună, apoi m-am aruncat pe el.

Am mai stat întinşi vreo câteva minute, apoi m-am dus să mă îmbrac. Mi-am ales un top verde, nişte blugi scurţi, tenişi şi un inel că accesoriu. Am ieşit din cameră, încercând să îmi prind părul. Nişte lovituri uşoare se auzeau în uşă.

Lorre şi Alex se aşezau confortabil pe canapea începând să facă planuri pentru ziua respectivă.

***

 Ne-am plimbat prin Parcul Central, apoi ne-am dus prin zona Pădurii. Ne-am aşezat jos, întinşi. Cerul era senin, încât nici nu te puteai uita la el, iar soarele... era în toată splendoarea lui.

***

Cine ar fi crezut că acest băiat mă va face să simt sentimente aşa profunde? Viaţa mea s-a schimbat în bine şi mă bucur că aveam să fiu cu el pentru a ne bucura împreună.

Sfarsit!!

Dansand Prin Foc ~partea II~

- Sa te ia dracu, Nick. Ai adus filmele astea special, nu??

Asta era seara unui maraton intreg de filme horror, iar Nick a fost cel care s-a ocupat cu filmele. Acesta zambi, asa ca l-am strans mult mai tare de mana, pana i-am infipt doua unghii in palma. Acesta stramba din nas un pic, apoi s-a apropiat cu gura de urechea mea.

- Te prinzi repede.

Ma tinea in brate, intr-un fel. Era cu o mana de dupa gatul meu, iar cu cealalta se juca cu mana mea dreapta. Lorre si Alex se giugiuleau chiar langa noi. Da, in noaptea cand a dus-o acasa, adica cu o saptamana in urma, acesta i-a cerut sa fie iubita lui. Ma bucur pentru ei.

Momentul culminant din film ma facu sa tresar si sa sar in bratele lui Nick. Lorre si Alex au ramas ca statuile la noi, uitandu-se cu ochii mari. Ca sa o dau la-ntors, am spus incet:

- Il omor. Jur ca il omor, pentru asta.

Am mimat o sugrumare usoara, iar acesta zambi usor, punandu-mi o mana pe spate, dar ca porumbeii ceilalti sa nu vada.

Nu eram cu el, dar ma simteam bine asa, jucandu-ma intr-un mod inocent cu el. Nu imi era frica de el si... incepusem sa simt ceva pentru el. De fapt, nici nu incetasem sa tin la el.

***

Dupa vreo 4 ore de filme, am adormit.

Am deschis ochii incet, cerul stand sa planga. M-am dezmeticit un pic, amintindu-mi ca probabil am adormit in timpul filmelor. Nick se pare ca nu plecase si era in spatele meu, tinandu-ma in brate.

Am incercat sa ii dau mana la o parte, dar se pare ca deja era treaz. L-am simtit cum a zambit, apoi a venit si m-a sarutat pe gat, producandu-mi o senzatie de gadilare. Am inceput sa rad, nestiind cum as putea sa reactionez.

- Imi place asta. Am spus sincera.

- Ce?

- Asta... cum suntem acum.. desi...

- Desi...? M-a indemnat sa termin fraza, continuand sa ma sarute, trezind fluturasii din stomac.

- Desi, nu stiu ce fel de relatie este asta... Gen, prieteni cu beneficii?

- Hmm... de ce nu? Mi-ar place sa am o prietena asa... buuna.

Am zambit, intorcandu-ma spre el, sarutandu-l. Cu o indemanare nemaipomenita, m-a intors in pozitia anterioara... devenind serios.

- Pot sa...

Am reflectat putin, apoi am dat din cap aprobator, un sunet reusind sa-mi scape pe gura.

- Da, sigur.

Mai m-a sarutat, parca anesteziind urmatoarea muscatura, m-a lins, trezind o dorinta nestiuta de mine pana acum, apoi mi-a strapuns pielea. A continuat sa bea, simtindu-mi dorinta din vene. I-am pus mana pe mana lui, ghidand-o cat mai apasat pe mine, in sus, spre sani. A inceput sa imi maseze sanul drept, delicat, luandu-mi sfarcul intre doua degete. Am gemut incet. Si-a croit drum mai jos, pana la mijloc, apoi pe sold, tragand un pic de pantaloni in jos. Si-a pozitionat mana exact unde era mai bine, facandu-ma se gem mai clar. Nu mai rezistam. Ma simteam ametita, din nou euforica, simtind ca iau foc. L-am sarutat cat mai pasional si apasat, atingandu-l cu sanii pe piept, producand miscari de dute-vino.

M-a respins usor, dar m-a respins. M-am uitat la el, dar nu puteam sa ii citesc nimic pe chip, decat... seriozitate.

- Ahhh... Am spus, dandu-ma jos de pe el, asezandu-ma pe spate, cu capul atarnandu-mi jos. S-a pus langa mine.

- De ce?

- Nu vreau sa te ranesc mai mult decat am facut-o. Nu trebuie sa simti nimic.

Mi-am rotit capul spre el, apoi reusind sa ma dau peste cap, eram in picioare.

- Atunci poti sa pleci. Am strigat, niste lacrimi facandu-se pierdute pe drum.

Ma ajunse din urma, punandu-si o mana in perete, blocandu-mi drumul.

- Nu. Nici eu nu stiu ce e cu mine, bine? Niciodata nu ti-as fi spus-o, dar sa-mi bag... te vreau. Si-a pus fruntea pe fruntea mea, dar nu vroiam sa ma pierd in ochii lui, asa ca mi-am lasat privirea acolo unde era, jos. Te vreau tare de tot. Si... Cred ca incep sa ma in...

- Pleaca. Iesi afara.

Nu vroiam sa il mai aud.

- Nu plec.

I-am dat mana la o parte, luandu-mi un hanorac din cuier si luandu-mi niste adidasi.

- Atunci plec eu.

Am trantit usa, incat un vecin ce tocmai trecea la etajul urmator, se intoarse din drum.

Am luat-o pe o straduta, neavand o tinta fixa. Aveam sa ma intorc, dar nu acum. Incepuse sa ploua. O ploaie marunta si plina de gheata. Asa o simteam. O ghiata ce se topea cand ma atingea. Am incetat sa mai merg, vazand ca dupa un timp ajunsesem iar la bloc. Am urcat sus. Era in dreptul geamului. M-am descaltat, apoi am vazut o urma de apa pe parchet si adidasii lui uzi, la fel ca hanoracul. Ma urmarise...

Mi-am infasurat mainile in jurul lui, stand in spatele lui. M-a tras in fata, lipindu-ma de geam.

Mi-a luat talia in maini, sarutandu-ma pe buze cu adevarat infocat. Il trageam mai aproape de mine cu fiecare miscare, simtindu-i limba pe a mea, simtindu-i corpul lipit de al meu. Bine ca e geam cu autocolant:)) Şi-a băgat mâna sub tricoul meu, dându-l jos. Nu se oprea din sărutat. Era flămând. Eram în mâinile lui. M-a luat în braţe, ducându-mă în cameră. Am scăpat şi de hainele care erau în plus, rămânând doar în lenjerie, iar el în boxeri. Respiraţia o simţeam grea, simţeam că mă sufoc, dar îi simţeam mirosul lui, pe el. Am simţit că a scăpat s de restul hainelor, apoi ca un vânător şi-a prins prada. Eram a lui. Gemeam de plăcere, spărgând tăcerea moartă. A continuat să mă mângâie şi să mă facă să urlu de plăcere. 

Eram extenuată, terminată, pe el. Era perfect.

Dansand Prin Foc ~partea I~

"Eu" (-protagonista-)

Încă 5 minute.

Încă 5 minute.

Hai, hai, hai.

Daaaa!!!!!!!

Imediat cum s-a sunat de pauză mi-am luat repede geanta şi am zbughit-o pe coridorul arhiplin de elevi. I-am căutat pe Alex şi Lorre prin clasele lor şi am plecat din şcoală.

- Ştiţi, eu mă cam simt vinovată că am chiulit.

Alex

Lorre era cuminţenia întruchipată, niciodată nu făcea ceva rău, de frica părinţilor ei, mai ales a mamei sale. Sinceră să fiu, o compătimeam. Parcă era sechestrata la domiciliu. Şcoală, casă, casă, şcoală. Dar de această dată, reuşisem să o corupem.

- Este doar o oră, Lor. Şi chiar tu ai spus că vrei ceva spontan precum asta, fiindcă nu ţi-ai învăţat aseară pentru test. Asta e... Nu moare nimeni dintr-un chiul, iar părinţii tăi ar trebui să ştie aşa. Încearcă Alex s-o-ncurajeze. Jur că uneori mă uimea cu înţelepciunea lui.

Lorra

- Hei, deci care-i planu'? Am intervenit între ei.

- Păi... Mergem până la Nick ca să căutăm mp3-ul, o ducem apoi pe Lorre acasă şi ne ducem acasă şi noi.

Alex stătea cu mine în bloc, mai exact sub mine cu un etaj, aşa că ne aveam ca fraţii. Uneori, când ne făceam prieteni noi, spuneam amândoi că suntem fraţi adevăraţi.

Ajunşi acasă la Nick, acesta ne-a poftit înăuntru, făcându-i semn Lorrei spre bucătărie, unde dabea aştepta să ucidă fructele şi îngheţata din frigider. Nick cumpăra îngheţată doar pentru vizitele Lorrei, pentru că o ştia mâncăcioasa.

Alex m-a târât până în camera lui Nick, aproape împiedicându-mă pe scări, în căutarea mp3-ului.

Am început prin a da mobilele la o parte, biroul, şifonierul, patul... Dar nu era pe acolo. Aşa că băieţii s-au chinuit şi le-au împins la loc. Am căutat sub preş, apoi am început să îi scot toate hainele din şifonier, inclusiv chiloţii, ciorapii din sertarele de pe acolo, schimonosindu-mă ca un copil mic. Tot ghinion, dar băieţii iar au început să pună în ordine hainele, cât timp am scos obiectele şi rechizitele din birou, împrăştiindu-le pe unde vedeam, numai ca nebunii ăştia doi să aibe de lucru.

Nici acolo nu era.

M-am aşezat pe pat, lăsându-le băieţilor loc pentru aşezarea rechizitelor şi obiectelor. Nişte schiţe mi-au atras atenţia. Arătau... wow. Erau super tari... Bune. Nick se uită la mine, înroşindu-se tot la faţă, dar nu de nervi şi era chiar drăguţ ca un băiat aşa drăguţ că el să înroşească... Şi-a pus mâna la ceafă, mimând o scărpinătura, în timp ce cu cealaltă mâna mi le trăgea cu grijă din mâna mea, bolborosind că sunt nişte anomalii făcute la plictiseală.

După ce au terminat s-au aşezat pe unde au apucat. Lorre ne spusese -de fapt zbierase - de la parter că nu vine să ne ajute că îi începe serialul ei preferat aşa că pun pariu că stătea relaxată pe canapea în faţa televizorului.

Alex era întins pe covor, că o plăcintă uriaşă, iar Nick se pusese pe birou, prefăcându-se ambii că sunt extenuaţi. Eu eram deja în pat, întinsă, uitându-mă în sus, patul fiind suprapus, mi se părea mişto, eu neavând unul ca asta. Mereu îmi plăcuseră paturile astea. Am luat în mână o carte de lângă mine şi am aruncat-o în Alex, doar pentru simplul fapt de a mă simţi bine.

- Ştii? Mai am nevoie de asta micu'... A gesticulat furios spre "bijuterie".

Nick îşi dădea bretonul şaten din ochi, iar aceştia s-au închis la contactul brutal cu o rază nevinovată de soare ce îi deranja. Era un băiat chiar foarte drăguţ. Frumos aş putea spune. Avea ochii... habar nu am ce ochi avea, aceştia schimbându-şi culoarea mereu. Deodată a zâmbit, afişând pe chip un zâmbet larg, ce ascundea o dantură perfectă.

- De ce te holbezi aşa la mine?

Nici nu-mi dădusem seama că de vreo 2 minute stăteam şi mă uitam la el. Sper doar că nu am bale pe la gură. Jenată, mi-am schimbat privirea fixând-o în altă parte bolborosind nişte scuze idioate.

- Voila!

Alex, cât şi Nick au tresărit brusc, întrebându-mă ce să întâmplat.

M-am urcat pe mica scăriţa, ajungând la "etaj". Am început să scot cearceaful, perna aruncând-o prin cameră.

- Hei, încă mai am nevoie şi de asta. M-am uitat şi perna era în capul aiuritului de Alex.

Nick râdea în hohote. Când am aruncat salteaua se pare ca Nick şi-o luase în braţe - invers mai bine zis - şi la propriu şi la figurat. Acum Alex râdea zgomotos, ţinându-se de burtă.

Am fluturat micul mp3 în formă de cerc albastru, făcându-l pe Alex să arate ca un câine jucându-se cu un os. În timpul acesta Lorre intra în cameră, roşie la faţă, cu fruntea încruntată, smulgându-şi parcă câteva şuviţe blonde din cap.

- Hei, eu nu mai pot să stau. M-a sunat mama şi mi-a spus că au sunat-o jegoşii ăia de la şcoală şi i-au zis că am chiulit.

Alex se oferise s-o ducă acasă, apoi spunându-mi că vine să mă ia după ce o lasă.

Am dat afirmativ din cap, uitându-mă la Nick.

- Cu ocazia asta mă şi ajuţi să fac curat.

Încă mă uitam la Nick, dar de data asta aruncându-i mii de săgeţi, dar am dat iar un "da" din cap. Până la urma mama nu ajunsese acasă încă.

După ce Alex a plecat cu Lorre, ne-am apucat de treabă.

M-am aşezat lângă geam, după ce i-am schimbat lenjeria de pat, ajutându-l să bage şi ceva lucruri la maşina de spălat.

- Ştii... Cu ocazia asta am făcut şi curat în cameră. Văzându-l (pe Nick) că se chinuie cu cearceaful să îl bage după saltea, m-am urcat şi eu sus şi i-am spus să coboare că ii fac eu patul

L-am aşezat cum am ştiut eu mai bine.

- Aruncă-mi pătură. Nick ca un băiat bun ce era mi-a dat pătura, am împăturit-o şi am aşezat-o la cap, apoi am pus perna peste.

- În sfârşit!! Am replicat obosită, întinzându-mă pe pat.

Nu ştiu de unde a apărut brusc, dar acum Nick stătea deasupra mea, cu mâinile la capul meu, şi cu un picior între ale mele.

- Ce faci aici?

- E patul meu. Îmi replică el.

- Bine, atunci stai să mă dau eu jos.

- Nu.

Am stat vreun minut aşa, uitându-ne unul la altul şi chiar nu mă simţeam aiurea.

- Mi-e foame. Îmi spuse.

- Binee... atunci hai la bucătărie...

- Nu.

- Dar ai zis...

- Ştiu ce am zis. Dacă fac ceva, promiţi că nu te superi pe mine?

- Hmm... nu.

- Nu promiţi sau nu te superi? Părea uşor confuz.

- Nu mă supăr.

- Promiţi?

- Da.

- Dar nici nu vei spune la cineva?

- Nick, deja sună a copilărie. Zici că ai 10 ani. Ce vrei să faci?

Acesta tăcu... Mi-am înclinat capul într-o parte, încercând să mă ridic, dar chiar atunci..

- Stai. Mă opri el.

Aşteptam să mă sărute sau ceva de genul... dar... s-a apropiat de mine şi m-a muşcat.

- Ce faci?!! Am întrebat speriată, dar nu zise nimic, doar continuă.

Mă durea cumplit. Încercam să-l împing, dar degeaba. Simţisem că mi-a străpuns pielea şi nu era deloc plăcut, dar cu cât sugea - căci asta făcea - mă lăsam pradă, alunecând uşor către un dans de plăcere, era un dans fierbinte... un dans prin foc. Mi-am pus mâinile pe mijlocul lui, ridicându-mi genunchiul piciorului drept, care era liber. L-am tras mai spre (-pe-) mine. Continuă să bea, devenind tot mai apăsat, până a încetinit. Mi-a lins rana, apoi şi-a ridicat capul, şoptindu-mi un "iartă-mă" încât să-l aud foarte încet. Nu puteam să îmi deschid ochii şi nici să-mi mişc capul. Nu îmi venea să cred. Îmi plăceau... O Doamne... vampirii, dar doar în cărţi, să citesc despre ei... nu...

- Cum e posibil aşa ceva?! O voce slăbită îmi ieşi pe gât, neştiind sigur dacă este sau nu a mea.

- Este posibil. Orice e posibil...

Mi-am deschis ochii, văzându-i pe ai lui umezi, dar învăluiţi de teamă.

S-a apropiat mai mult de mine. Am rămas nemişcată. Buzele lui se odihneau pe ale mele. Erau moi, ferme şi îmi plecau foarte mult. Văzând evitarea şi simţind-o, s-a retras, aşezându-se-n fund.

Mă simţeam ciudat, aşa că am rămas puţin tot acolo. Şi totuşi.. m-am ridicat, ajungând în poala lui, încercând să-i desprind buzele şi intrând într-un sărut pasional, aşteptat şi dorit. M-a strâns mai tare în braţe. Când am simţit că nu mai am aer, m-am despărţit de el. Confuză şi buimacă încă, am coborât din pat. Numaidecât era lângă mine, nelăsându-mă să scot vreo vorbă.

- Doar promite-mi că nu vei spune nimănui. Jur, că dacă nu m-aş fi simţit atât de însetat, nu ţi-aş fi făcut nimic şi nici acum nu ai fi ştiut. Dar am ştiut că pot avea încredere în tine. Te rog, nu mă fă să regret...

Şi cu asta, mai m-a sărutat o dată, mult mai pasional şi apăsat, simţindu-mă că fierb în mine, simţindu-mă fierbinte. M-am lăsat lipită de el, luându-l uşor de gât, băgându-mi mana în părul lui. Apoi i-am dat iar drumul. Nick a zâmbit.

- Îmi place când roşeşti.

Numai atât a spus şi a coborât jos, soneria auzindu-se, dar eram prea ocupată cu gândurile mele ca s-o aud. Mi-am dus mâinile pe obraji.

- Hai acasă! Alex îşi făcu apariţia, făcându-mă să revin la realitate, eu având tot mâinile-n obraji.

Înainte să ies, m-am apropiat de urechea lui Nick.

- Secretul tău e în siguranţă.

Apoi am fugit să-l ajung din urmă pe Alex.

Vise Fara Cost

Picurii de ploaie-și faceau propria cursa pe geamul uscat de timp și vreme. Lasau o dara usoara si vizibila de praf ud. 

Un izbit de-al crengii slabe ma facu sa tresar, chiar daca stateam si priveam dinainte. Invatasem cursul picaturilor de apa pe de rost si simteam un val prostesc de entuziasm tamp cand vedeam ca repectivul curs isi schimba traseul. 

Era aglomerat tare pe hol. Se auzea si se simtea.

Asistentele isi alergau papucii de cauciuc dute-vino si erau strigate de catre doctorii acrii non-stop.  Era o tensiune de nesuportat. Si cel mai nasol era ca o puteam simti. Era peste tot.

Usa dintr-un plastic cauciucat moale, se deschise, lasand la vedere un barbat bine facut, blond, cu ochii de un caramel patrunzator, care ma anunta numaidecat ca e ora mesei. Imi lasa tava jos, langa pat, apoi inchide usa si o securizeaza cu acel cod nestiut de nici-un pacient. Mai ma uit cu o ultima strigare spre geam. 

Se pare ca ploia s-a oprit, ramanand doar fire subtiri de murdarie pe gemuletul din plastic. 

Mi-am lasat piciorul dezgolit pe podeaua de burete, incercand sa fac mici pasi. Picioarele mi-erau amortite. Scaunul mi-era singurul prieten aici, lasandu-ma sa-mi fac veacul pe el, plangand si absorbind in lemnul sau apa sarata de pe obraji. 

Mi-am prins parul negru si scurt intr-o parte, apoi am inghitit din acel suc care se spunea ca este natural. Halal naturalete. Era plin cu medicamente, simteam asta.

Legumele le-am lasat intacte. 

Mi-am reluat pozitia vesnica in scaun. Incepeam sa ma gandesc la ce voi face cand voi iesi de aici.

Aveam sa ma duc la mare, pentru a atinge nisipul catifelat si pentru a saruta apa oceanelor, apoi m-as duce la munte pentru o doza de aer proaspat, fara doctorori si spitale de....

Vroiam sa vizitez Parisul, caci auzisem ca este superb.

Vroiam sa merg la Londra pentru niste perechi exclusive de pantofi de care asistentele vorbeau neincetat.

Aveam sa merg prin magazine si sa dau navala peste haine si accesorii. Aveam sa imi petrec zilele pe litoralul australian, mergand apoi prin Caraibe si Hawaii.

Vroiam sa merg si sa dansez. Daa, sa dansez, cu prietenele mele si un baiat cunoscut la momentul respectiv. Aveam sa ma simt bine si sa petrec. 

Dar erau doar vise. Vise fara cost. Vise nespulberate de lipsa banilor, de netimp, de ......poate doar de acest loc infiorator ale care ganduri ma inebuneau. Mai ceva decat sunt.

Ii auzeam. In fiecare seara cantau langa capataiul meu. Si ei nici nu stiai ca erau aici.